Poti sa ma vezi un ratacit pentru ca haladuiesc in bataia ploii, sau ma poti considera un ratacit vazandu-ma ca fac asta, dar nu vei sti daca prin opinia ta nu cumva ratacesti.
Tu m-ai considera un ratacit pentru ca n-ai cunoaste de ce resort ar tine ratacirea mea si ai incepe sa faci judecati ce ratacesc fara tinte.
M-ai considera un ratacit daca mi-as lua libertatea de a rataci dar atunci si tu ai rataci pentru ca ti-ai lua libertatea de opinie, fapt din care rezida o antinomie care ne convine, căci amandoi vom putea rataci pe cai diferite fara sa se bata cap in cap. Atunci tu poate ai vrea sa-mi persiflezi ratacirile dar iti aduci aminte ca si tu ratacesti.
Pot sa ratacesc fara sa-ti dau libertatea de a avea vreun amestec, dar vei putea sa-mi etichetezi ratacirile, iar eu nu voi putea avea niciun amestec in deliberarile tale, dar amandoi ratacim exaltati de ideea asta.
Pot sa ratacesc cu gandul sau cu fapta atata timp cat nu-ti stingheresc tie ratacirile si asta ne plaseaza in albia discutiilor teoretice cu privire la disjunctia dintre discursul democratic si cel totalitar.
[Diferenta dintre un discurs democratic si unul totalitar este ca primul permite critica, reactiunea si este deschis adnotarilor, schimbarilor sau permutarilor inter-disciplinare, uneori ajungand la o permisivitate ce permite afirmarea unui discurs antagonic, subminandu-si propria existenta. (Discursul fascist a obtinut guvernarea pe calea sufragiilor, adica uzitand de un apanaj al discursului democratic). Pe cand discursul totalitar este in mod ferm refractar diferentelor, si erijeaza intr-o cunoastere exhaustiva si veridica, prin care se pretinde a fi singurul discurs veridic, ingrosand matca erorilor prin obstinatia cu care-si afirma titulatura. Democratia e gata sa se suprime in numele unei rataciri, pe cand totalitarismul rataceste suprimand ratacirile.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu